Istoric
Pana la inceputul secolului al XVIII-lea, arhivele din Tarile Romane erau pastrate de catre Cancelaria domneasca, autoritatile ecleziastice si de catre demnitarii de diferite ranguri in cadrul ierarhiei boieresti. Cele mai vechi locuri de conservare a documentelor erau manastirile, care, fiind locuri considerate ca sigure, pastrau si documente laice. Spre exemplu, se stie ca in 1775 Mitropolia Bucurestilor avea in pastrare o arhiva generala ce cuprindea documente private de tipul hotarniciilor.
Arhivele din Tara Romaneasca au luat fiinta la 1 mai 1831, iar cele din Moldova la 1 ianuarie 1832, in conditiile in care primele legi administrative moderne, Regulamentul Organic, au intrat in vigoare.
In ce priveste teritoriul Transilvaniei, autoritatile ungare si-au pastrat arhivele pana in momentul in care Regatul maghiar a fost desfiintat ca urmare a bataliei de la Mohacs din 1526. Dupa ce Transilvania a intrat in componenta Imperiului Habsburgic la 1688, metodele de conservare a documentelor s-au imbunatatit. Atunci cand Arhivele de Stat Maghiare au luat fiinta in 1875, multe dintre vechile arhive transilvanene au fost mutate la Budapesta. Astfel, la finele secolului al XIX-lea, documentele referitoare la Transilvania, ca si cele din Banat si Bucovina, erau deja concentrate la arhivele statale de la Budapesta (Országos Lévéltár) si Viena (Haus-, Hof- und Staatsarchiv).
Dupa primul razboi mondial, statul roman si-a extins substantial teritoriul si Arhive ale Statului au luat fiinta in 3 dintre provinciile noi ale Romaniei: la Cluj in 1920 pentru Transilvania, la Cernauti in 1924 pentru Bucovina si la Chisinau in 1925 pentru Basarabia. In 1925, o noua lege referitoare la Arhivele Statului a intrat in vigoare; institutia intra in subordinea Ministerului Educatiei Publice. Constantin Moisil a fost director al institutiei intre 1923 si 1938, fiind urmat de Aurelian Sacerdoteanu intre 1938 si 1953.
Text preluat de pe Wikipedia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu